Furtunile, cunoscute și sub denumirea de furtuni electrice sau furtuni, sunt furtuni caracterizate prin prezența fulgerelor și efectul său acustic asupra atmosferei terestre, cunoscut sub numele de fulgere. Furtunile relativ slabe sunt uneori numite furtuni. Furtunile apar sub formă de nori cunoscuți sub denumirea de nori cumulus, de obicei însoțiți de vânturi puternice și provocând adesea ploi abundente și uneori zăpadă, lapoviță sau grindină, dar unele furtuni produc puțin sau deloc ploaie. Furtunile se pot alinia sau se pot transforma în ploaie, cunoscută sub numele de furtună. Furtunile puternice sau puternice includ unele dintre cele mai periculoase fenomene meteorologice, inclusiv grindină, vânturi puternice și tornade. Unele dintre cele mai persistente furtuni, cunoscute sub numele de supercelule, circulă ca niște tornade. În timp ce majoritatea furtunilor se mișcă cu un flux mediu de vânt prin troposfera pe care o ocupă, forfecarea verticală a vântului determină uneori calea lor să devieze în unghi drept față de direcția forfecării vântului.
Furtunile sunt cauzate de mișcarea rapidă în sus a aerului cald și umed, uneori de-a lungul frontului. Cu toate acestea, este nevoie de un fel de efect de nor, fie că este un jgheab înainte sau un val scurt, sau un alt sistem pentru ca aerul să accelereze rapid în sus. Pe măsură ce aerul cald și umed se mișcă în sus, se răcește, se condensează și formează un nor cumulativ care poate atinge o înălțime de peste 20 de kilometri (12 mile). Când aerul în creștere atinge temperatura punctului de rouă, vaporii de apă se condensează în apă sau picături de gheață, reducând presiunea local în celula de furtună. Toate precipitațiile cad la distanțe mari prin nori până la suprafața pământului. Când picăturile cad, ele se ciocnesc de alte picături și devin mai mari. Picăturile care cad creează o coborâre care trage cu el aer rece, iar acest aer rece se răspândește pe suprafața pământului, provocând uneori vânturi puternice care sunt de obicei asociate cu furtuni.